Conform ultimului recensamant, 86,5% din romani sunt ortodocsi, iar asta presupune ca, cea mai mare parte a populatiei crede in Dumnezeu.
Da, cel putin teoretic, cea mai mare parte dintre noi, credem in Dumnezeu. Dar, in fapt, procentul care isi manifesta credinta in Dumnezeu, nu este la fel de mare, multi dintre romani motivand ca, simpla convingere a faptului ca Dumnezeu exista, este suficienta.
Practicarea credintei implica un efort dedicat, dar rasplatit de catre Dumnezeu in fiecare clipa a existentei.
Un pas spre constientizare
Plecam de acasa. Ne urcam in masina. Dar, realizam ca am uitam ceva. Ne intoarcem in casa, dupa care, la masina. Vrem sa pornim spre destinatia tintita, dar, suna telefonul. Raspundem si ramanem pe loc pentru cateva minute. In final, reusim sa plecam. Drumul este blocat. Un accident grav a avut loc. Ar trebui sa fim socati. De ce? In momentul in care s-a produs accidentul, noi poate ne intorceam in casa, deoarece uitasem ceva (va amintiti, asa-i?) sau poate ca vorbeam la telefon. Daca nu am fi uitat nimic acasa, sau daca nu am fi primit un apel, unde am fi fost? Poate implicati in acel accident. Poate nu am mai fi fost..deloc.
Nu, nu este o situatie ipotetica. La momentul in care cititi asta, da, poate fi o situatie ipotetica, dar ganditi-va pentru o clipa la asta. Nu ati intalnit niciodata un accident in drumul vostru? Oare, nimic nu v-a retinut pe drum inainte de a ajunge la locul accidentului?
Si, astfel de situatii, cred ca putem constientiza singuri, fara a citi aceste randuri.
Unde il putem gasi pe Dumnezeu?
Dumnezeu este pretutindeni. Dumnezeu ne vede, ne asculta, ne citeste gandurile, ne cunoaste dorintele, stie ca avem nevoie de el, desi noi nu recunoastem. Oare de ce ne incapatanam sa negam existenta Lui? Ne e teama ca am putea parea superficiali? Superficiali, oare de ce? Ca nu credem in stiinta? Ce este stiinta si care este originea ei? A luat nastere din neant? Interesant gand, dar imposibil. Stiinta este dezvoltata de om, iar omul este creatia lui Dumnezeu.
Stiintei ii este imposibil sa explice multe de pe acest Pamant.
Oamenii de stiinta considera ca nu avem nici un argument palpabil care sa probeze existenta lui Dumnezeu. Chiar daca ar fi adevarat, nu avem nevoie de asta. De ce? Pentru ca prezenta Lui se simte, nu se dovedeste.
Il veti considera un cliseu, dar priviti in jur. Cum va explicati tot ce exista? Cum va explicati tot ce se intampla? Fiecare actiune determina un efect. Faptele noastre creeaza alte fapte. Cum? Datorita relatiei cauza-efect. Este principiul Universului, cel creat de Dumnezeu.
De cate ori vi s-a intamplat sa va ganditi ca ati dori ceva, pentru ca mai tarziu sa aveti parte de acel “ceva”?
Intamplarea? Nu. Este gandul citit de El, si dorinta lui de a-l materializa pentru ca noi sa dobandim incredere si pentru ca el doreste binele tuturor. Depinde doar de noi..daca vrem sa il acceptam sau nu, daca vrem sa il alegem sau nu.
Dumnezeu exista!!
Dumnezeu exista si ne dovedeste asta in fiecare secunda. Doar ca multi dintre noi nu vrem sa acceptam. Este nevoie ca ceva tragic sa se intample, pentru ca sa realizam ca exista o forta divina care isi doreste sa credem in ea. Nu avem nevoie de dovezi palpabile sa credem in El. El este in sufletul nostru, in privirea copilului nostru, in gandul bun al cuiva drag, in tot ceea ce gasim in jurul nostru, in pasarile care brazdeaza cerul atat de frumos, in apa marilor, in maretia muntilor. El este in sufletul nostru si asteapta sa ii acordam putina atentie, pentru ca El sa se indrepte cu totul spre noi.
Asa este, avem parte de bine si rau. Dar, daca nu am cunoaste raul, nu ne-ar fi bine. Totul are un scop, nimic nu este intamplator. Suferim, ne bucuram, dar toate sunt spre binele nostru.
Cand crezi in El, totul capata sens. Si nu, nu e doar nevoia de a crede in ceva pentru a ne simti bine, ci pentru ca atunci cand credem in El cu adevarat, el isi arata si mai mult prezenta in viata noastra.
Lacrimile noastre sunt oprite de motive pe care el le transforma in intamplari. Intamplari care sa ne stearga lacrimile.
Da, poate ca nu sunt argumente stiintifice pentru a ne convinge ca exista Dumnezeu, dar exista experientele personale, exista vocea din adancul sufletului nostru care ne spune ca nu suntem singuri.
Indrazniti sa credeti in El, manifestati-va credinta prin rugaciune, post si participare la slujbe, si veti observa cum existenta prinde sens.
„Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.” Domnul Iisus Hristos