De ce te iubesc?

De ce te iubesc? Pentru ca tu esti lumea mea. Pentru ca ma regasesc in ochii tai, de cate ori te privesc.  Pentru ca imi dai putere.

Te iubesc pentru ca in bratele tale ma simt acasa. Ma simt eu insami.

Pentru ca, de cate ori am nevoie sa plang, tu nu ma opresti, dar ma faci sa sper. La ce? La tine, la viata, la frumos.

Pentru ca, esti picatura de roua care imi inunda sufletul.

Pentru ca, traiesc pentru iubire. Iar iubirea esti tu.

Pentru ca nu ma lasi sa cad, iar daca totusi o fac, ma ajuti sa ma ridic si sa urc spre tine. Spre forta care ma sprijina in fiecare clipa.

Pentru ca, Dumnezeu te-a trimis pe pamant pentru mine. De unde stiu asta? Pentru ca ma saruti, cum nimeni nu a facut-o, pentru ca adormi langa mine si cu mine, pentru ca niciodata nu uiti sa imi spui “noapte buna”, pentru ca fiecare zi incepe cu un zambet provocat de “buna dimineata”. Din felul extraordinar in care iti dovedesti dragostea. Nu ai nevoie de cuvinte. Faptele o spun. Randurile mesajelor o spun. Simple, dar cu inteles profund. Fiecare cuvant poarta cu el tot ceea ce esti si tot ceea ce simti.

De cate ori ma atragi, ma respingi. De cate ori ma respingi, ma atragi. De ce? Pentru ca orice ar fi, plec, dar ma intorc. Pleci, dar te intorci. De ce? Pentru ca te iubesc. Pentru ca ma iubesti.

De ce ma iubesti?

Pentru ca, desi te poate iubi oricine la fel de mult, nimeni nu o va face in felul unic in care o fac eu. Simplu si complex, trist, dar atat de placut.

Cum sunt momentele petrecute alaturi de tine? Magice. Cum e viata langa tine? Incredibila. Atat de frumoasa, incat eternitatea inseamna atat de putin timp. Cum vad viata fara tine? Nu indraznesc, imi e teama. M-as pierde, si nu m-as mai putea regasi..nicaieri, nicicum, niciodata.

Cine mi-ar putea darui frumusetea clipelor cu tine? Nimeni. De ce? Pentru ca tu te-ai nascut sa fii acolo. Langa mine.

Pot trai fara tine? Pot, dar nu vreau. Nu vreau sa imi imaginez o singura clipa fara tine.

Plang, pentru ca dragostea e si suferinta. De ce? Suferinta momentelor in care nu imi esti alaturi, si uneori, sunt prea multe. Atat de multe, incat imi e din ce in ce mai greu sa le suport. Dar o fac. De ce? Pentru ca stiu ca sunt clipe care trec. Pentru ca stiu, ca imi vei fi alaturi de cate ori voi avea nevoie.

De ce ne iubim?

Pentru ca asa ne-a fost scris. De unde stiu? Aminteste-ti clipa in care ne-am intalnit pentru prima data. “Intamplatoare” si de neinteles. Apoi, au trecut ani in care nu stiam, nici eu de tine, nici tu de mine. Dar, Dumnezeu ne-a raintalnit. Cum? “Intamplator”. Intr-un mod misterios si definitiv. De ce? Cartea vietii noastre este deschisa in asa fel incat, in momentul in care o inchizi, cele doua pagini, tu si eu, se unesc, se contopesc intr-o singura fiinta, din doua jumatati, jumatati care au ajuns un intreg. Iar intregul suntem noi..noi doi.

De ce te iubesc? De ce ma iubesti?

Pentru ca eu fara tine, nu exist. Pentru ca tu fara mine, nu existi.

Dragostea este creata pentru clipa in care partile sufletului se intalnesc pentru a fi impreuna. Una fara cealalta nu poate respira.

Pentru ca am fost adusi pe pamant, pentru a ne intalni. Pentru a ne cunoaste. Pentru a ne bucura. Pentru a fi..noi. Doar noi.  

Putem trai unul fara altul?

Da, putem, dar vrem? Si daca vrem, cum am face-o? Fara suflare.